Centrala, curentul, țeava și meseriașii.

Prietenul meu Sescu a dat de curând un share la o postare a lui mai veche despre meseriași și ritualul lor de a da din cap, a țuiguia buzele și a mânji puțin “opera” celui care a lucrat înaintea lui. Și așa mi-am amintit – nu că ar fi fost de mult și aș fi putut uita – pățaniile mele cu meseriașii vieții. Îs vreo trei, în mai puțin de un an.

Țeava de la vecinul.

Primii de care am dat nu-s meseriași chemați de mine, ci de vecinul. Prin vară. Toată vara. Au spart, au găurit, au șlefuit, au sfredelit de parcă erau la mine în baie sau pe hol, nu alături. Cred că vecinul nu mai are niciun perete în casă la cât pickamer, bormașină și flex am îndurat eu toată vara. Le-am zis de mamă, de tată, de sfinți, de arhangheli. În gând, că doar nu era să mă pun eu în calea bunăstării vecinului. Au terminat prin august și s-au reapucat în octombrie.  Iar flex, iar bormașină. Jur că aveam impresia că dărâmau într-o zi ce făceau în precedenta, pentru că altfel nu-mi explic ce-au avut atât de muncă într-un apartament de două camere.

Tot în gând i-am înjurat până când, într-o zi, Soț – proaspăt întors de la muncă – m-a întrebat de ce avem o țeavă în baie, deasupra vasului de toaletă. Say what?!? Da, o minunată țeavă, plină de rugină se holba la mine. Și eu la ea.

-Bună ziua! Mi-ați băgat o țeavă în baie!

-Noi? Noi nu am pus țevi. Ah, stați, era o țeavă care ieșea din perete și am zis că n-are rost să o tăiem cu flexul ca să nivelăm. I-am dat două ciocane. Cred că era o țeavă veche, prin care trecea căldură. O să venim să reparăm. Ce culoare aveți în baie? Alb? Minunat! Dăm și cu var.

Au trecut vreo două săptămâni și nu veniseră. Erau ocupați. Tot cu flexul, tot cu bormașina. Eu tot acasă, tot cu nervi, plus un bebeluș căruia îi ieșeau dinții. Cum îl puneam la somn, cum băgau flexul. Cum se trezea Bebele-Dragon, cum încetau și ei lucrul. N-am mai putut, mi-am umflat jugulara, mi-am luat mufa de scorpie la mine și le-am dat două picioare și trei pumni în ușă. Am numărat. N-am vrut să exagerez. Nici n-a fost nevoie să deschid gura că au zis singuri:

-Terminăm în 15 minute.

-Și țeava din baie?

-Acum venim.

Au venit. Nu se mai vede țeava. Se vede o pulă. Mă scuzați, dar fix așa arată.

Și eu ce să-i fac, doamnă?

După ce țeava din baie a deschis seria “nasoalelor”, au mai urmat două: o priză care fumega cu un prelungitor sudat în ea și o centrală la care urca presiunea ca euro la BNR: constant, indiferent de condițiile socio-econimce. Dacă priza a rezolvat-o Soț, la centrală – un Ariston moștenit de la vechii proprietari –  am chemat meseriaș. Un nene aparent simpatic, ce îi mai făcuse revizia aia obligatorie. A venit, i-am povestit, a dat din cap și a cuvântat:

-E de la schimbător. Altul e scump, dar rezolvăm dacă vă puneți un regulator de presiune. Vă dau numărul de telefon, chemați băiatul.

Am chemat “băiatul”, care a montat prin baie un regulator de presiune. 150 de lei: “120 pesa, 30 deplasarea”. A rezolvat fix nimic, presiunea creștea ca turbata. Goleam centrala până la 1,2 bari, în 2j de minute era la 3. Sun iar.

-Știți, cu centrala, cu presiunea, tot crește.

-Și?

-Păi, nu s-a rezolvat, crește presiunea cu tot cu regulatorul ăla. E degeaba.

-Și?

-Face tot la fel.

-Și eu ce să-i fac, doamnă?

Paștele mă-tii! Tu mă întrebi pe mine ce să faci? Păi, dacă știam ce să-i fac, te mai chemam pe tine, meșterul vieții?

Am chemat alt meșter. N-a zis nimic de munca ăluia dinainte, decât că regulatorul ăla “de vreo 50 de lei, nu face nimic, e degeaba”. Deci 100 de lei a fost taxa de proastă.

Meșterul Doi a costat 400 de lei, nu s-a rezolvat nimic, dar mi-a scăzut banii din montajul unei centrale noi.

Electricianul hipster.

Cu două zile înainte de Crăciun, când toată lumea cocea cozonaci, noi căutam un electrician. Becurile din casă făceau flick-flackuri, iar din panoul electric se auzea un sfârâit de ziceai că-i șoric pe sobă. Evident că la “bună ziua, caut un electrician” numai nu mi s-a râs isteric în față. “Căutați degeaba în perioada asta, poate după sărbători găsiți”. De unde să știe omul că eu nu am – de exemplu – geam la baie și ideea de a mă pișa zece zile la lumina lanternei de la telefon îmi dădea fiori pe spate?

Într-un final a venit un electrician. Când l-am văzut, mi-am pus aplicația cu lanterna din telefon pe shortcut. Rotofei, cu barbă – genul lumber-sexual – cu o trusă micuță-micuță, ziceai că acum a venit din club. S-a urcat pe masă, a găsit un cablu “înnădit de trei ori”. Nu era de la el. O siguranță își dădea obștescul sfârșit. Urcat pe masă. Înlocuit siguranță. Aprins becurile. Mergeau toate. Nu mai era șoric în panou. Victorie! Pupat toți piața endependenți. 50 de lei.

Leave a Reply