Școala, un spațiu de depozitare a copiilor.

De când a nins, vorba lui Sescu ca-n povești sau ca-n filmele de groză, depinde pe cine întrebi, și de când s-a ordonat închiderea grădinițelor și școlilor pentru două zile, e o tânguială continuă între părinți: că nu au unde să-i lase, că ce să facă, că unde să-i ducă, că nu toată lumea are bunici sau bani de bone, că ei nu își mai pot lua două zile de la angajator ca să stea acasă. Nu vă supărați, dar vara, în timpul vacanței, ce faceți cu ei? Vă luați concediu trei luni?

Înțeleg că e greu cu cei de la creșe și grădinițe: sunt mami-tati-dependenți, bagă mâinile peste tot, se cațără, nu fac diferența dintre bine și rău și nu au simțul pericolului, deci exclus să-i scăpi din ochi, dar elevii de ce nu pot sta singuri acasă? Dacă sunt deja la școala primară cred că se descurcă să stea și singuri acasă cele 4-5 ore cât erau la școală. La vârsta lor ar trebui să știe să încuie ușa, să nu dea drumul la străni, să nu dea foc la casă, să nu bage degetele în priză etc. De ce părinții își subestimează proprii copii?

De ăia de clasele V-VIII nici nu mai zic că ar s-ar descurca minunat opt ore între pereții casei. Sau ăia de la liceu.

Bașca, citisem pe Facebook de un nene care se tânguia ca să se închid (și) grădinițele și fiică-sa o să-l căpieze cât o să stea acasă. Deci, omul nici măcar nu avea problema că se ducea la serviciu și nu avea unde plasa copilul, ci că nu știa ce o să facă acasă două zile cu propria odraslă.

Nu vă suparați că întreb, dar când au devenit școla și grădinița un spațiu de depozitare a copiilor, ca niște bagaje care ne încurcă în viața noastră cotidiană și venim să le luăm la sfârșit de program? Credeam că cei mici merg acolo să primească o educație/ completare la educație, să socializeze, să se formeze, nu să stea ca valizele în depozit.

1 Comment

Leave a Reply