Splendida cetate a celor o mie de sori.

E prima carte pe care o citesc de la Khaled Hosseini, dar după ce am devorat-o pagină cu pagină și cuvânt cu cuvânt, îs sigură că nu va fi ultima. Mi-am trecut deja pe lista de “most wanted” și celebra “Vânătorii de Zmeie”, dar și pe “Și munții au ecou”. Hosseini urcă vertiginos în topul preferaților la scriitori.

Povestea din Splendida cetate a celor o mie de sori e plasată în Afganistan, acel loc despre care tot auzim la știrile externe, măcinat de războaie, de obuze, acel loc unde se duc soldații americani, dar și ai noștri, români. După ce veți citi romanul veți înțelege ce e cu toată tevatura aia, mujahedinii și Jihadul nu vor mai fi niște termeni aruncați în știrile externe. Războiul din Afganistan va împleti poveștile de viață a două femei: Mariam și Laila, două tipologii diferite, cu origini diferite. Una e o harami – un copil din flori, care își idolatrizează tatăl până când acesta refuză să o primească în casa în care locuia cu soțiile “legitime”, atunci când fuge de acasă, ca să-l vadă. E crescută de mama ei, Nana, și de mullah-ul Faizullah, cel care o învață despre islam. Laila e opusul: o fetiță crescută într-o familie nedezbinată, departe de rigorile religiei, îndrăgostită de prietenul ei Tariq, cu care se culcă la 15 ani, înainte ca el să plece departe de războiul din Kabul. O bombă o va lăsa fără casă, fără părinți, și o va aduce în calea lui Rasheed, soțul lui Mariam, un cizmar bătrân, urât, ales de tatăl lui Mariam ca soț numai că să o ducă departe de casa lui. E drăguț cu Mariam până când își dă seama că aceasta nu va putea duce nicio sarcină la termen, moment în care încep pumnii, cuvintele de ocară și viața de calvar. În viața asta va ajunge și Laila, iar cele două femei se vor împrieteni și vor lupta una pentru alta, și vor omorî și se vor lăsa omorâte pentru fericirea celeilalte.

Sursa foto: carturesti.ro

Și iubirea…oh, iubirea…printre pumni, bombe, sărăcie, orfelinate, iubirea e acolo. Schilodită, împlinită, furată, dar e acolo. Tariq, cel crezut mort în urma uneltirilor lui Rasheed apare și o va lua pe Leila, și pe fata lor concepută în acea ultimă după-amiază, și pe fiul lui Rasheed și vor pleca, și vor trăi fericiți. Și se vor întoarce. La Kabul. În cetatea bombardată a celor o mie de sori.

Nu vreau să vă spun mai multe pentru că atât de intens e descrisă societatea islamică, în care un bărbat are drept de viață și de moarte a unei femei, atâta revoltă îmi trezește felul în care Rasheed și mujahedinii le lovesc, le biciuiesc, le umilesc, încât simt că niciun cuvânt nu e destul de puternic pentru a picta stările prin care te face acest roman să treci. Citiți cartea și sunt sigură că nu o veți mai putea lăsa din mână. Chiar sunt curioasă ce sentimente o să vă trezească, ce trăiri, ce senzații o să înercați când o să dați ultima filă.

Leave a Reply