Cine zice că după ce ai un copil, încet-încet, îți iei viața înapoi…

…fură curent cu stâlpul! Da, nu te mai miști ca o balenuță eșuată pe trotuar. Nu, nu mai ai gleznele cât cozonacii. Și da, hormonii ăia o să se retragă în matca lor și nu o să mai plângi din orice. Încet, încet o să ieși din casă și o să te gândești ce proastă erai când credeai că ești condamnată la viața între patru pereți. Da, o să poți merge iar la cafea, la shoping. Și o să încapi din nou în tricoul ăla cu “Dior not War”. Nu, nu o să se întâmple mâine, dar o să se întâmple. Însă….. există un însă.

Adios nopți plecate de acasă.

Ca proaspătă mămică poți să pupi tai-tai nopțile la bere/vin/cocktail/club. Boțul acela de om depinde de tine, de sânul tău sau de trezitul tău pentru a pregăti un biberon cu lapte. E adevărat că laptele nu se face în stomac, ci în sânge, dar tot ce mănânci și/sau bei ajunge la bebe. Deci nu alcool, nu țigări, nu junk food, nu, nu,nu. Chiar dacă nu alăptezi, îmi închipui că nu e chiar de vis să cari după tine termos cu apă caldă, biberoane, lapte praf și să te apuci să-l prepari în cârciumă. Plus, nu cred că e vreo mamă care ar căra un bebe după ea într-un bar pentru o noapte întreagă între decibeli, străini, pahare etc etc. Așa că, te-ai întors la adolescență: trebuie să ceri voie alor tăi să ieși într-o seară cu fetele la club, cât îl au ei pe bebe în custodie peste noapte.

Se scurtează lista de prieteni.

Dacă înainte nu știai cum să te mai împarți între grupurile de prieteni, să apuci să socializezi cu toți, acum gașca o să se subțieze. Simțitor. Dacă ești, ca mine, genul acela de fată care s-a înțeles mai bine cu băieții decât cu gagicile, atunci lista ta se scurtează prima. Or să fie așa de stingheri în preajma ta, de o să simți că te-ai îmbolnăvit de ceva incurabil și transmisibil, nu că ai dat viață. Or să fie în jurul tău ca niște elefanți într-un magazin cu porțelanuri. Și nici tu nu ai ști cu ce să începi o discuție cu ei, pentru că în ultimele luni, toată activitatea ta s-a învârtit între scutece, piureuașe și băițe. Bine, nici Steaua nu mai joacă la fel ca pe vremuri, dar tu oricum nu ai văzut meciul, că nu ții televizorul aprins în preajma lu’ ăla mic. Și nu, verigheta nu ține departe prietenii masculi, dar o naștere da.

Rar o să te mai cheme la vreo ieșire în oraș prietenii tăi fără copii. La început pentru că – zic ei- se gândesc că trebuie să stai cu bebe. Apoi, pentru că le-a ieșit din mână și de pe speed dial să te sune. Și chiar dacă te cheamă, s-ar putea să nu vrei tu să te duci, mai ales dacă bebele e mai mare, a făcut level-up de la stat în fund la explorat ce e pe mese. Paharele și, mai ales, ceștile cu cafea sunt o adevărată atracție pentru cei mici. Iar tu știi că nu o să-ți tihnească, așa că o să refuzi invitația. Am mai scris despre asta aici.

Hot sexy mama?

Când bebelușul îți acaparează tot – timp, simțuri, suflet, creier – o manichiură franțuzească va fi ultima ta grijă. Unghiile altădată ojate perfect, ovale, lungi, îs acum tăiate din carne. Cine mă cunoaște știe că am cuticulele tăiate la 4 din 10 degete. La restul n-am mai apucat.

Părul lung, mișto, care strălucea pe timpul sarcinii a căzut cu pumnii. Hormonal. E absolut normal, nu știu vreo mămică să fi scăpat. L-ai tuns scurt, băiețește. Nu mai cade și nici nu mai stai cu orele să îl speli și să-l usuci. Iar dacă nu l-ai tăiat, când l-ai lăsat ultima oară liber? Bucle  – altele decât cele făcute pentru botez –  mai văzut podoaba capilară? Ești expertă la coadă de cal sau coc cu cleștele.

Pijamalele devin un must-have din care ieși doar când scoți bebelușul la aer. Ele și topurile cu acces facil la lactobar, cum zice prietena mea Adina. Lenjeria aia mișto, dantelată? Sunt mari șanse ca în primul an să nu mai încapi în ea. Și – hai să o spunem pe aia dreaptă – o arăți după programul lui bebe , când doarme bebe, dacă doarme, pentru că se pare – studiile arată – că au ca un senzor pentru așa ceva, să fie siguri că nu mai apare vreo unul mic care să le ia locul, atenția, tâțele, biberoanele și dragostea.

Ah, și să nu uit…uită tu de tocuri.

Somnul.

Da, poți, într-un final să dormi pe burtă. Dacă poți să dormi. Somnul e al bebelușului. Exclusiv. El e singurul care poate dormi nestingherit în casa aia. La început te trezești și ca să fii sigură că respiră, să-l hrănești, să-l schimbi. Ei nu știu ce e aia noapte sau zi. Nevoile lor sunt constante și total independente de cearcănele de sub ochii tăi. Apoi va dormi mai mult, mai bine, dar tu ai atâtea de făcut cât doarme el: vasele, mâncarea, rufele, covoarele, praful. Asta pe zi. Pe noapte e altă poveste. Chiar dacă ești una din fericitele ai căror bebeluși dorm toată noaptea, o să cazi așa de frântă de oboseală, că ce mai contează dacă pe burtă, pe spate, în fund sau răstignită pe tot patul?

Nu mai punem la socoteală: colici, ieșitul de dinți, vreo febră, vreo răceală. Astea îs bonus și se lasă mereu cu nesomn, cu griji, cu legănat, cu ture de casă și chiar de bloc sau de cartier uneori.

Și totuși….

Nimic din ce am scris mai sus nu mai contează când în fața ochilor ți se întinde cel mai larg zâmbet cu șapte dinți. Sau când auzi primul gângurit. Nu mai zic că la primul “mama”, te ia cu lacrimi instant. De bucurie. Așa suntem noi construite. Nu o zic eu, o zic niște unii mai destepți ca mine. Ca să putem perpetua specia și să putem face mai mult de un copil, uităm. Când erai în travaliu, ții minte că îți jurai că nu mai treci veci prin așa ceva? Sau când te-ai ridicat prima oară din pat după cezarina? Eh, îți mai amintești durerile de atunci? Le mai ai așa de vii și de intense în amintiri?

Așa e și cu perioada asta. Ba mai mult, după ce va trece, după ce vor merge singuri, după ce vor fi conștienți că nu e ok să bage degetele în priză, după ce vor sta liniștiți pe scaun la o ieșire la o înghețată, după ce vor învăța săs e joace singuri, o să ne fie dor de ei mici, de momentele când trăgeau tot de pe mese, de zilele în care decorau bucătăria cu piure de morcovel, de vremurile când mozoleau o jucărie sau de zilele când nu mai știam ce să mai inventăm să îi ținem ocupați.

Leave a Reply