Paștele în Bucovina cu Bebele Dragon.

Să pleci la drum cu un bebe mic a fost o piatră de încercare pentru noi. Cred că am împachetat jumătate de casă, haine groase, că în Bucovina vremea e mai friguroasă, boluri, fructe, legume de care nu ar avea străbunica Dragonului în beci, apă, cănițe și tot felul de creme și geluri de le folosim noi la băiță. Astea numai pentru el. Ce mai, am golit casa și am umplut portbagajul.

Am plecat în Sâmbăta mare, aproape de ora de somn a bebelușului, să îl prindem nici foarte activ, nici foarte somnoros, să nu se moțofească. A stat cuminte în scăunelul lui, cu mine alături. A răsfoit o carte, s-a uitat pe geam, iar după vreo 30 de kilometri și-a luat somn. S-a mai trezit fix la intrarea în Gura Humorului, de parcă ar fi știut că a ajuns la destinație.

Evident că a fost drăgălit de toată lumea, purtat pe brațe, dintr-o mână în alta, pupat, alintat, plimbat de au duduit podelele din casa bunică-mii. S-a adaptat foarte repede la oameni noi, la loc nou, a fost fascinat de fiecare cameră, covor, perdea, floare, cățel, pisică, pat. Totul i-a captat atenția și a vrut să stea cât mai mult treaz. A mai adormit abia la 23.00, deși în mod normal el mai are un somnic pe la 16.00. Chiar dacă a picat rupt de oboseală, a fost primul an în care nu am fost la biserică după lumină. Mi-a fost teamă să nu se trezească și să fie înconjurat de oameni pe care nu îi știa atât de bine. Anul trecut, țin minte, l-am lăsat dormind, acasă la noi, cu Taică-su și aproape am fugit până la Biserica Precista și înapoi. Anul ăsta a fost doar tati să aducă lumânarea aprinsă acasă.

Pentru că bunicii mei mănâncă mai nesărat, de regim și pentru că Bebele Dragon are aproape o alimentație completă, legumele au fost doar plimbate pe ruta Bacău-Gura Humorului și retur. Bebelușul a balotat supă de găină, umplutură de sarmale, smântână, ouă, pască și chiar și puțin cozonac, evident în uralele mulțimii, încântați toți de ce bine mănâncă și cum se descurcă chiar și cu bucăți mari.

Ne-am fi dorit să stăm toată ziua afară, în curte, la aer curat, de munte, dar vremea nu prea a ținut cu noi. Totuși, l-am îmbrăcat bine și l-am scos de mai multe ori pe zi. I-am arătat cireșii și merii copilăriei mele, care probabil vor deveni merii și cireșii copilăriei lui.

L-am dus să facă ture de grădină, să mângîie cățelul, să hrănească pisica și să admire narcisele și lalelele care abia înfloreau. Când am prins primele raze de soare, am zbughit-o în Ariniș, crezând că bebe se va obosi mergând pe jos, printre copaci și va dormi mai mult (și-a cam dat peste cap programul de somn). A fost interesat de copaci, de apa Moldovei, de flori, de tufe, dar toate din brațe 🙂 . La aproape 12 kile de drăgălășenie și curiozitate, mulțumesc din suflet ăluia de a inventat sistemele de purtare. Fără Radira de la Biblioteca de Babywearing- Fidella noastră e la spălat – m-aș fi întors fără vreo câteva vertebre.

Deși în prima zi s-a lipit de toată lumea, din a doua zi nu am putut nici să mă duc să mă spăl pe dinți fără el. Chiar dacă a stat cu oameni pe care i-a drăgălit, i-a pupat, le-a zâmbit, verifica din 15 în 15 secunde dacă eu și taică-su suntem în zonă. Dacă nu eram se lăsa cu râuri de lacrimi, fir-ar mama ei de anxietate de separare!

Ne-a făcut bine să ieșim puțin dintre blocuri, să revedem oameni atât de dragi, să stăm cu ei de vorbă la un pahar de vin sau de țuică. Deși am fost aproape non-stop cu Dragonul după mine, simt că mi-am mai încărcat bateriile. Iar faptul că pe dealurile din Humor semnalul la Internet e la găleată, cred că a fost un lucru pozitiv. A fost ca o net-detox :))

Am putut să mă gândesc și la ce aș vrea să scriu, și la cum aș vrea să scriu așa că de acum trebuie doar să pun pe online ideile mele, notate pe o bucățică de hârtie că nu știu voi cum sunteți, dar eu încă nu mi-am recuperat memoria.

Așa că dragelor și dragilor, Hristos a înviat! Sper că ați petrecut Paștele cu bine și cu oameni faini alături.

Leave a Reply