Cărțile de pe noptieră – Regii timpului.

Să stabilim ceva de bun început ca să nu avem vorbe mai târziu: dacă vreți cărți aprofundate despre călătoria în timp sau istoria din Persia Antică ori Louisiana de pe la 1800 toamna, căutați niște manuale, nu vă apucați de cărțile Laurei Nureldin. Da, da, Nureldin, fata aia de la Antena 3, care ce să vezi, știe cu cuvintele și altfel decât curse pe prompter.

Mno, acum că am stabilit că Regii Timpului și Eroare nu sunt manuale de fizică cuantică și nici de istorie, să trecem mai departe.

sursa foto: Ed. Herg Benet

Primul volum o prezintă pe Mora, o profesoară de dicție de dincolo de Ocean, bună prietenă cu Alex, un fizician care a reușit să inventeze mașina timpului și care își trimite amica în Persia Antică, deși ea ar fi vrut în cu totul alt loc și alt timp. Va ajunge sub ochii regelui Xerxes, care o va înscăuna peste Persia, va cunoaște aventurile și comploturile din antichitate, dar și Xerxes va gusta din America secolului ăsta. Cum? Nu vă spun, trebuie să citiți cartea. Merită. Da, nu e o lectură la care să stai cu dicționarul lângă tine sau cu manualul de fizică, nu e nimic complicat, dar tocmai pentru că povestea curge așa de ușor, e o carte de care nu o să vrei să te desprinzi. SF-ul de la călătoria în timp și trecutul istoric sunt acolo numai pentru a face posibile și a susține povestea de dragoste și umorul.

Al doilea volum mi-a plăcut mai mult. Poate și pentru că l-am citit în varianta pe hârtie, și nu pe telefon, ca primul. L-am dat gata într-o zi, pentru că era tot mai curioasă să văd ce se intâmplă și pe cealaltă pagină. Printr-o nouă defecțiune, Mora ajunge în Louisiana secolului XIX, într-un conac între mlaștini.

sursa foto: Ed. Herg Benet

Daniel e, de data asta, numele bărbatului cu ochii albaștri, care se va îndrăgosti de Mora. Și Mora de el, chiar dacă imaginea lui Xerxes e încă în mintea și inima ei. Dar e mai mult decât o simplă poveste de iubire între Mora și unul din moștenitorii familiei Thevaux. Mora pică în mijlocul unei drame cu o fiică/soră dispărută, poveste încurcată tot de mașinăria savantului Alex.

Mora e la fel de savuroasă, replicile au același umor ca și în primul volum, dar mi se pare că emoția pe care Laura Nureldin reușește să o inducă personajelor e mai puternică, mai închegată în Eroare față de primul volum. Da, lectura nu e una academică, nu tre’să citești  o frază de două ori să te întrebi ce naiba o fi vrut să spună, dar e una din cărțile care mi-au amintit o senzație ciudată pe care o au unel cărți asupra mea. Asta i-am scris Laurei și asta vă spun și vouă despre volumul 2 din Regii Timpului:

„Sunt cărți care îmi plac. Mult. Și mă prind, și mă țin captivă, și mă face cu spume că tre’ să îndeplinesc treburi “administrativ-gospodărești” când tot ce vreau e să mai dau o pagină. Sunt multe, multe cărți de astea. Dar nu-s așa multe alea care mă “prind” atât de tare că simt la încheieturile mâinilor cum o ia pulsul razna. Trăiesc ce citesc până devine chiar dureros. Nu știu dacă mai pățește careva așa ceva sau îs singura ciudată, dar voiam să zic doar atât: de mult nu am mai simțit amorțeala asta în mâini.”

Leave a Reply