Cum e la 35?

Fabulos! Da, așa nepensată, cu manichiura făcută la trei degete, că atât am apucat, ușor “pufoasă”, mă simt ca de poveste.

Dacă mă uit pe lista de Dorințe până la 35 de ani, am bifat tot. Dacă mă uit în jur, am (aproape) tot ce mi-am dorit. Dacă mă uit pe Facebook și în telefon, realizez că, deși nu am mai fost pe sticlă de trei ani, pe scena publică a orașului cam de doi și am rărit-o rău cu online-ul cam de un an jumate, oamenii-prieteni nu m-au uitat. Chiar dacă le-o fi adus aminte Țucărberg că azi e ziua mea, că doar nu o sta nimeni cu fișa și calendarul lângă, faptul că și-au rupt câteva secunde din timpul lor să scrie ceva mi-a umflat puțin psihicul. Și inima. Și inima asta e  plină de vise și capul ăsta, așa nepensat și necoafat din Mezozoic e plin de planuri și idei. Se cer puse în practică până la #fab40. Eu și cu Odioșii ce o mai dăm în cincinale, dar viața e prea mișto ca să nu visezi. În culori. Musai în culori.

Leave a Reply