Uleiuri esențiale și tusea.

Se tot vorbește de uleiuri esențiale acum, cel puțin în grupurile de mămici, de gagici cu lifestyle, în rândul celor care vor o viață mai bio, mai calmă, mai…mindfulness, nah, că și cuvântul ăsta e pe trend. Eu am folosit, dar nu de fiță, ci de nevoie.

Am luat o gașcă de viruși de la Bebele-Dragon. La el, niște muci, niște tuse, niște 38 în termometru, cinci zile, gata! La mine:

-frisoane.

-gâdilituri în gât transformate două zile mai târziu în sârmă ghimpată.

-un butoi cu muci pe post de nas.

-tuse. Bă, da’ tuse de aia de ajunsesem să am spasme la stomac și la diafragmă de cât cohăiam.

M-am îndopat cu antitermicele clasice, am băut hectolitri de ceaiuri cu miere, am luat siropuri de iederă, de ceapă, de draci, de laci. Parcă aveau efect invers. Îmi era rău, tușeam până dădeam la rațe. Aveam impresia că am în gât o cohortă de spiriduși care plimbau niște furculițe de la amigdale și până la stern. Și retur. Noaptea era cel mai nasol. Dacă mi se desfunda nasul, mă lua tusea. Dacă mă lăsa tusea și se culcau spiridușii, mi se înfunda nasul, cu niște dureri de sinusuri de-mi venea să mă duc la bucătărie, să scot un cuțit și să mă scobesc în obraji și în frunte. Deci, somn din … .

Și cum le ziceam eu fetelor din grupul de Babywearing că nu pot ajunge la întâlnire că nu aș vrea să dau mai departe spiridușii, prietena mea Rox mi-a propus să-mi meșterească ea un sirop cu uleiuri esențiale. Băi, aș fi acceptat și dacă mi-ar fi spus că-mi dă otravă de șoareci, că aveam deja vreo 7 zile de bolit.

Mi-a adus un borcan cu miere, în care a dizolvat ea o listă lungă de uleiuri de astea esențiale: ceva portocală, cuișoare, eucalipt, tămâie, scorțișoară, lavandă, o nebunie de arome, atât de tari că le-am simțit prin bariera de muci.

Da sau ba pentru uleiuri esențiale?

Am luat după indicațiile ei, câte trei lingurițe pe zi. În prima zi, nimic. În a doua zi am reușit să îmi calmez tusea și să respir cu o juma de nas. În a treia zi, mi-am luat nasul înapoi și au plecat cam jumătate din spiridușii ăia din tractul meu respirator. În a patra zi am făcut fifty-fifty cu tata la borcan, că cică îl gădilea ceva prin gât și strănuta. În a cincea zi el nu mai avea nimic, eu încă mai tușeam. Mai rar, fără spasme la diafragmă, dar mai tușeam.

Încă mai am o ușoară tuse, dar pot să respir, pot să mă mișc fără să cad din picioare de rău, pot să urc patru etaje fără să știe tot cartierul că îmi dau sufletul pe scări.

Sunt mult, mult mai bine. Și da, cred că uleiurile esențiale DoTerra ale Roxanei și-au făcut treaba. Din păcate, siro-balsamul pregătit de ea nu e și pentru bebici, fiind prea puternic, dar dacă sunteți din Bacău și vă trebuie ceva, pentru voi sau pentru pici mai mari sau mai mici, sunt sigură că vă ajută să găsiți o rezolvare.

Și nu, nu e un articol plătit, nu m-a rugat să scriu (nici nu știu dacă mă citește). E doar experiența mea cu uleiurile esențiale atât de prezente în online în ultima perioadă.

2 Replies to “Uleiuri esențiale și tusea.”

  1. Ia sa vad cum imi trec mucii mei, poate ma plang si eu la ea.
    Drept, si eu auzisem de uleiurile astea ca-s mare smecherie, dar pana nu te scot din boala, parca nu-ti vine a crede.

    1. Musai să încerci, eu zic că rău nu au ce să îți facă dacă-s luate cum trebuie.

Leave a Reply